DMZ - Vietnam

Azi am avut parte de cea mai autentica ora de istorie, in sensul ca in loc aratator pe harta, am fost la fata locului, mergand efectiv prin locurile in care au avut loc evenimentele.

Mai intai, cu riscul de a plictisi, am sa trec un pic prin istoria evenimentelor, nu de alta dar nu vreau ca informatiile primite de la ghid sa se piarda in zadar.

Un tratat semnat la Geneva in 1954 facea ca Vietnamul sa fie impartit in 2, nord si sud, nordul fiind communist. Evident, la scurt timp, au inceput disesnsiunile intre cele 2 parti, iar SUA, a considerat ca trebuie sa apere sudul de invazia comunistilor si sa promoveze capitalismul, si s-a aruncat cu tot ce a avut in lupta. Din pacate pentru ei, nu stiau ce avea sa ii astepte. In primul rand o indarjire deosebita din partea vietnamezilor, atat a celor din nord ai caror inamici directi erau, cat si a celor din sud, care nu prea acceptau ca niste straini sa intervina in treburile lor interne si sa ia decizii pentru ei. In al doilea rand, tata si cu mama comunismului, URSS, nu putea sta cu mana in san, asa ca au pus si ei umarul cu ce au putut, niste tancuri, niste arme, niste informatii, din astea…

Dupa aproape 20 de ani de razboi, in 1975, NVA (north vietnameze army), reuseste sa cucerreasca Saigonul, si odata cu el, sa controleze intreg Vietnamul. Americanii plecau invinsi de acesti oameni pe care ii admiram azidimineata din autobus, cu scuterele, mastile si conurile lor de paie pe cap.

Granita dintre nord si sud a constituit-o raul Ben Hai, iar 5 km de o parte si de alta a lui, a fost considerata no men’s land, sau DMZ (demilitarized zone), evident, zona in care s-au dat cele mai sangeroase lupte. Turul de 12 ore te duce pe la cele mai importante baze americane, raul propriuzis si podurile peste el, Ho Chi Min Trails, o retea impresionanta de drumuri care a constituit sursa principala de aprovizionare a insurgentilor comunisti infiltrati in sud. Fara Ho Chi Min Trails, spunea ghidul care a trait pe viu razboiul, comunistii nu ar fi reusit niciodata sa castige razboiul.

Dar, cu siguranta punctual culminant al turului il reprezinta Vin Coh tunnels, o retea de 1500m de tunelori sapate pe 3 niveluri, 12, 15 si 23m sub pamant, sufficient de mari cat sa mergi cocosat prin ele, in care au trait timp de 6 ani, in jur de 500 de oameni. 'Camere' de nu mai mult de 2 m patrati, si nalte de 1 m, adaposteau cate o familie. Peste tot erau cratere, mai mari sau mai mici in functie de cat de mare era bomba.

7 tone de bombe pe cap de locuitor au cazut in aceasta zona, si 300.000 de MIA adica missing in action. Ghidul facea glume cu noi, cica sa stam langa autobuz sa nu devenim, MIV, missing in visit. 

Pe drum, numai plantatii de arbori de cauciuc, piper, dar in primul rand cafea. Care cafea... am mai mentionat cum e, are o aroma cum nu am mai gasit decat in Italia numai ca nu e atat de scurta si tare. Pentru indulcit folosesc un fel de lapte condensat cu o consistenta ca mierea, care cred ca e tot secretul.  Se bea fie fierbinte fie cu gheata, si costa 2 Ron , ca astia au banii ca ai nostri, cu milioane.