Torre del Paine - Chile

Ca sa mai castigam ceva timp si sa mai scurtam distantele enorme, am hotarat sa luam avionul pana in Patagonia. Asa ca traseul Santiago - Puerto Natales (3200 km) l-am scurtat la un pic mai mult de 4 ore in loc de 30 si ceva de ore. Cu ocazia asta am luat cunostinta si cu sistemul de booking al LAN, liniile aeriene din Chile, si anume, dupa ce introduci toate datele de zbor, inainte de pagina de  plata, exista un camp obligatoriu in care trebuie sa treci cetatenia. Astfel, daca nu esti localnic, pretul se schimba in sensul ca se tripleaza, dar nu prea ai ce face, LAN detinand un fel de monopol aerian in Chile.

Atractia principala in Puerto Natales o reprezinta Parcul National Torres Del Paine, denumit astfel dupa "vedetele" parcului, trei turnuri (torres) de piatra la vreo 2800m. Peisajele sunt senzationale.

Cateva  lama isi gasisera culcus sau se incalzeau, n-am inteles exact, in niste gropi de pamant:

Si cum ii sade calatorului bine....cu rucsacul:

Valparaiso - Chile

La 100 km de Santiago, pe coasta, se afla Valparaiso, unul din cele mai importante porturi ale Chile si  destinatia preferata  de vacanta pentru locuitorii capitalei.

Santiago - Chile

Si iata-ne ajunsi si in capitala Santiago, dupa o calatorie de vreo 20 si ceva de ore, dar pe care nu le-am simtit prea rau datorita autocarului de generatie noua si drumurilor excelente, cele mai bune din America de Sud, so far. Ne-am cazat intr-un apartament modern din centru.

Chile e cu adevarat o tara civilizata, iar Santiago e varful de lance in privinta asta, cu un aer european, cu oameni frumosi, bine imbracati si mai inalti decat m-as fi asteptat. Transportul in comun este bine pus la punct, beneficiind chiar si de vreo 6 linii de metrou ce insumeaza peste 100 de statii. Contrastul fata de Peru, sa nu mai vorbim de Ecuador sau Bolivia, este enorm, din toate punctele de vedere. Deasemenea criminalitatea este cea mai scazuta din America de Sud.

Bogatiile naturale si rezultatele economiei prospere se regasesc peste tot, dar cu precadere in cartierul financiar.

Nu ai cum sa fii in Chile, patria vinului, si sa nu faci o vizita la una din nenumaratele podgorii din zona. Noi am ales Concha y Torro, cel mai mare producator de vinuri din America Latina, detinand peste 8000 ha de vie.

Inainte de a parasi capitala, am vizitat si una din casele (cea de la oras) a celebrului poet, castigator al premiului Nobel pentru literatura, Pablo Neruda. Casele au o puternica nota personala, poetul participand activ la designul si decorarea celor trei case. (celelalte doua fiind la ocean)

Atacama - Chile

Si asa am ajuns si in Chile, direct in Atacama cu ale sale 30 de grade, ceea ce a reprezentat o mare bucurie dupa cele cateva zile bune de vant si doar 10gr..

San Pedro de Atacama a fost primul oras vizitat in Chile. Oraselul cu stradute de pamant galben si case din lut, unul din cele mai pitoresti din cate am vazut, este de fapt o oaza in nordul desertului Atacama.

Desi este considerat unul din cele mai uscate locuri de pe Pamant, eu am avut “ norocul” sa prind ploaie, dar mai grav decat ploaia, nori ce persistau pe cer de o saptamana  si care au facut imposibila asa numita Space Trip, o excursie ce te ducea la un punct de observare in desert la miezul noptii si de unde ai fi avut unul din cele mai bune locuri de pe Pamant pentru a observa stelele. Cerul, pe langa faptul ca parea extrem de aproape , iti oferea o priveliste in plan vertical a constelatiilor,precum ai fi citit o carte.

Din pacate a trebuit sa ma multumesc cu descrierile altora mai putin ghinionisti decat mine. In schimb, am putut lua o excursie la muntii din jur, alcatuiti 100% din sare, dar care este prea toxica pentru a fi comercializata. Doar o pelicula de cativa milimetri de praf desertic, rosu, impiedica privelistea sa nu fie una rupta din povesti: munti ca de clestar lucind in soare. Daca doar ar fi existat un furtun ceresc de mare presiune care sa spele muntii...

Din San Pedro am luat bus spre Santiago, ocazie cu care am facut cunostinta pentru prima data cu preturile din Chile. Dupa aproape 4 luni de Asia si NV Americii de S, sa platesti 100$ pentru un bilet de autocar a fost…super.