Se afișează postările cu eticheta Ecuador. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ecuador. Afișați toate postările
miercuri, 12 ianuarie 2011
marți, 11 ianuarie 2011
Quilotoa - Ecuador
Din Quito
am luat autocar prin una din cele mai spectaculoase (si periculoase) zone pe
care le-am vazut, si anume spre Quilotoa Loop. O laguna creata in craterul unui
vulcan la 4200m altitudine. Satul in care ne-am cazat Chuichilan, reprezinta
rampa de lansare spre vulcan, si are 3 hosteluri, un internet, si o piata cu 3
tarabe.
In dimineata urmatoare la prima ora, eram in jeep-ul care ne ducea pana la marginea vulcanului. Acolo trebuia sa ne plimbam un pic pe crater si eventual sa luam un alt jeep inapoi. Ce am facut noi in schimb, incurajati si de o turista americanca care a fost cu noi, a fost total diferit de planul initial. Am mers o ora pe crater, dupa care ni s-a parut o idee buna sa coboram pana jos la apa. Pe la jumatatea caborarii ne-am dat seama ca ne-am inhamat la ceva mai mult decat ne asteptam, dar nu mai puteam da inpoi acum. Urcatul ne-a luat aproape o ora, si credeti-ma, nu-i usor la nivelul marii, dar la 4000m... Odata ajunsi din nou sus, am mancat si cu forte refacute, am hotarat ca avem timp sa ajungem pe jos pana in sat, dat fiind ca ceasul arata ora pranzului, iar traseul ni se spusese ca dureaza 4-5 ore.
In dimineata urmatoare la prima ora, eram in jeep-ul care ne ducea pana la marginea vulcanului. Acolo trebuia sa ne plimbam un pic pe crater si eventual sa luam un alt jeep inapoi. Ce am facut noi in schimb, incurajati si de o turista americanca care a fost cu noi, a fost total diferit de planul initial. Am mers o ora pe crater, dupa care ni s-a parut o idee buna sa coboram pana jos la apa. Pe la jumatatea caborarii ne-am dat seama ca ne-am inhamat la ceva mai mult decat ne asteptam, dar nu mai puteam da inpoi acum. Urcatul ne-a luat aproape o ora, si credeti-ma, nu-i usor la nivelul marii, dar la 4000m... Odata ajunsi din nou sus, am mancat si cu forte refacute, am hotarat ca avem timp sa ajungem pe jos pana in sat, dat fiind ca ceasul arata ora pranzului, iar traseul ni se spusese ca dureaza 4-5 ore.
Niste...doamne amenajand cararea pe versantul craterului, adica mai exact dadeau cu sapa la "decat" 4000m altitudine in conditiile in care noi credeam ca nu mai reusim sa ajungem pe creasta.
Ca sa nu o mai lungesc, de aici a inceput aventura
adevarata. De cealalta parte a craterului, pe versant era o ceata densa, si nu
vedeai mai mult de 10-20 m in fata, in nici un caz nu vedeai punctele de reper
pe care ni le aratasera gazdele in sat. Cam asa...
La un moment dat ne-am dat seama ca ne-am pierdut si ca aveam mai putin de 3 ore pana se intuneca. Norocul a facut sa dam peste o casa care chiar era locuita (erau mai multe pe drum, dar parasite), si am reusit sa “tocmim” un pusti de 7 ani sa ne duca pana la un sat intermediar de unde speram sa luam o masina. Dupa un drum care am crezut ca nu se mai termina, si dupa ce picioarele mele au fost la milimetri de a ceda la modul concret, am ajuns in satul cu pricina, numai ca aici, am aflat ca singura cale de ajunge la noi in sat, era tot pe jos traversand o vale. Si uite asa, putin dupa ora 6, dupa 9 ore de mers continuu, mai exact de urcat pe munte, am reusit sa ajungem acasa, incheind astfel cea mai solicitanta zi din punct de vedere fizic din viata mea. Dar bucuria de a innopta in pat si nu pe munte era mult mai mare…..
La un moment dat ne-am dat seama ca ne-am pierdut si ca aveam mai putin de 3 ore pana se intuneca. Norocul a facut sa dam peste o casa care chiar era locuita (erau mai multe pe drum, dar parasite), si am reusit sa “tocmim” un pusti de 7 ani sa ne duca pana la un sat intermediar de unde speram sa luam o masina. Dupa un drum care am crezut ca nu se mai termina, si dupa ce picioarele mele au fost la milimetri de a ceda la modul concret, am ajuns in satul cu pricina, numai ca aici, am aflat ca singura cale de ajunge la noi in sat, era tot pe jos traversand o vale. Si uite asa, putin dupa ora 6, dupa 9 ore de mers continuu, mai exact de urcat pe munte, am reusit sa ajungem acasa, incheind astfel cea mai solicitanta zi din punct de vedere fizic din viata mea. Dar bucuria de a innopta in pat si nu pe munte era mult mai mare…..
duminică, 9 ianuarie 2011
Otavalo - Ecuador
A 2 a zi am fost la Otavalo, cea mai mare piata si targ din
Sud America .
Mai exact un oras intreg, ale carui strazi au fost transformate in targ. Extrem
de colorat si de authentic, fiind recunoscut in special pentru textilele de tot felul, paturi, fete de masa, masti, palarii.....
Mancarea de baza era porcul la protap…bine….unde lipsea protapul, porcul era pus direct pe tava.
vineri, 7 ianuarie 2011
Quito - Ecuador
Quito – am aterizat undeva pe la 9 dimineata, nu ca ar fi
contat, oricum nu mai stiam cand trebuie sa fie noapte si cand zi, dupa aproape
3 zile pe drum, si schimbat fusul orar cu 180 grade. Ne-am culcat dupa amiaza,
imediat dupa ce ne-am cazat si am mancat ceva, cu gandul ca ne vom trezi seara
si iesim un pic in recunoastere. Ne-am trezit la 4 dimineata asa ca am stat de
veghe pana s-a luminat.
Primul obiectiv, Mitad del Mundo, un muzeu amplasat chiar pe
linia Ecuatorului, desi monumentul si linia groasa galbena, adica locul unde
vine toata lume asa se pozeze e la 200m de muzeu, Asa au calculat fracezii pe
la 1800. Muzeul, pe langa faptul ca iti arata si explica despre viata in Ecuador ,
prezenta si trecuta, in special importanta soarelui pentru localnici, iti mai
arata tot felul de experimente ca sa-ti demonstreze ca esti exact pe linie, faimoasele experimente cu felul in care se scurge apa dintr-un bazin - asa numitul coriolis effect. Din pacate este doar un truc menit sa atraga turistii, in realitate, sensul in care apa se scurge din bazin, sens diferit la doar doi pasi de linia ecuatorului, este dat de modul in care a fost turnata apa in bazin, forma acestuia si altele, ce nu au de a face cu pozitia geografica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)












































.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)