Asa se trecea un pod, si asa l-am trecut si eu, evident verificand de cateva ori parapetii sa vad daca sunt bine fixati si tinand toata coloana in spatele meu:
Dar cel mai pitoresc oras de pana acum este Hoi An, declarat monument Unesco in 1999, cu un centru vechi cu casute mici si cochete, majoritatea galbene, cu restaurante la tot pasul, dar muuult mai numeroase decat restaurantele sunt magazinele de haine, unde iti poti face un costum sau o rochie de seara pe comanda, intr-o singura zi. Daca nu aveam un asa traseu inaintea mea, poate imi faceam si eu un costum:). Frumos orasel, pacat ca a plouat torrential cele 2 zile cat am stat.
Si probabil din locuri ca astea, ajungeau costumele si rochiile in sutele de magazine din oras:
Iar asta e cea mai buna cafea din lume. Cred ca m-as muta in Vietnam doar pentru cafeaua asta, cu toata ca nu sunt un mare bautor de cafea. Procedeaul e simplu, se pune cafeaua in vasul prevazut cu gaurele de deasupra paharului si apoi se toarna apa fiarta. II trebuie vreo 5 min sa se filtreze apa si ajunga de vreo 2 degete in pahar.
Din Hue , din nou autobuz pana la Nah Trang, cel mai important loc de scuba divind din Vietnam , un oras mare, destul de plictisitor, dar cu o plaja imensa, insa pustie.
Acest autobuz...
Mi se pare fantastic felul in care se uita in palma, dupa ce isi umpluse gusa cu banane de la turisti:
La o Bia hoi (bere proaspata), acidulata pe loc din butelie.
Acest autobuz...
E adevarat ca ajungeam acolo dupa 7 zile de ploaie, dar orisicat. De fapt vremea, (anotimpul), a fost motivul pentru care nu am putut sa fac ce imi propusesem, si anume sa iau certificatul PADI. Vizibilitatea era de 3-4 m, si pestii erau in vacanta. Asa ca astept pana in Tailanda. O sa-mi aduc oricand aminte de restaurantul pe care l-am gasit intamplator, ratacind pe bicicleta in jurul pietei, la care am stat cu gratarul pe masa, un fel de self-grill, primii shrimps la gratar, si vita….mmmm…bun.
Mai jos, procedeul:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu