Machu Picchu, Cuzco - Peru

Urmatorul stop in Peru, Cuzco, capitala culturala a tarii si evident locul de plecare spre Machu Picchu. N-am avut prea mult de hoinarit prin oras ca aveam deja cumparate biletele de tren pentru  Aqua Calientes, un satuc la poalele muntelui unde se afla ruinele, al carui singur scop e sa gazduiasca turistii pentru o noapte cat viziteaza Machu Picchiu si sa vanda suveniruri. Cel mai scump billet de tren ever, 50$ pentru 40km, plus inca atat sa te intorci, plus 40$ intrarea propriu-zisa (din nou cea mai scumpa intrare la vreun obiectiv turistic pe care am platit-o vreodata), face ca dorinta de castig a autoritatilor sa fie usor iesita din comun, mai ales ca pentru localnici preturile sunt simbolice. Iar ca un argument, ruinele ar fi trebuit sa intre de cativa ani buni intr-un process de reconditionare si consolidare, dar autoritatile le tot amana an de an, parca neputandu-se lipsi, chiar si pentru o scurta perioada de castigurile enorme.

 Dar cum te opresti  si ti se infatiseaza pentru prima data ruinele in toata maretia lor, uiti de toate aspectele materiale si de coada de cel putin o ora de la intrare. 

Noi am ales sa urcam muntele pe jos pana la intrare, mai bine de o ora jumatate de trepte interminabile. 

Asa arata versantul cu drumul serpuitor strabatut de microbuz sau taiat la picior de catre cine se incumeta. Recunosc acum ca stiind ce a insemnat, a doua oara nu m-as mai incumeta...:)

Ruinele sunt fantastice  in primul rand datorita locatiei si apoi pentru felul extrordinar in care s-au pastrat, cel putin daca e sa comparam cu Sarmisegetusa. E incredibil cum au gasit incasii acum 600 de ani varful Machu Picchu (muntele vechi in traducere), inconjurat numai de piscuri suficient de departate cat sa nu-i faca umbra dar totusi sa-l protejeze si cum au carat si cioplit blocurile de piatra astfel incat sa se imbine perfect si sa reziste in forma actuala pana azi.