In drum spre Nasca, ne-am oprit o noapte la Huacachina, o
oaza in mijlocul desertului, inconjurata de dune de nisip numai bune pentru
sand surfing sau un safari cu buggies, niste 4x4 special adaptate pentru a-ti
zdruncina creierii peste dune.
Panamericana strabate desertul (mai mult decat atat, chiar si unele desene, nestiind de existenta lor cand au construit soseaua) si cu cativa km inainte de a
intra in oras,chiar pe marginea drumului e un turn de unde poti vedea 2 desene,
restul se vad doar din avion. Desenele nu au mai mult de o palma adancime, si
de fapt arata ca si cum a fost dat stratul de pietris la o parte, nu neaparat sapat, dar datorita climei
(aici nu ploua decat cativa milimetri pe an), desenele s-au pastrat aproape
intacte de mii de ani.
Nici un localnic cu care am vorbit nu crede in interventii
extraterestre pentru realizarea desenelor. Este chiar un fel de insulta la
adresa inteligentei si capacitatii incasilor de a realiza un calendar de
proportii, pentru ca asta spun ei ca reprezinta desenele.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Tot din Nasca, am luat o excursie sa vedem mumiile incasilor
de la Chauchilla, ingropate in mijlocul desertului si acum expuse in aer liber
de autoritati, fara nici un fel de protectie. Nisipul purtat de vanturile
puternice din zona a polisat craniile facandu-le de un alb imaculat. Ce mi s-a parut
incredibil, este ca toata zona in care erau mormintele era plina de fragmente
de oase mai mari sau mai mici amestecate cu pietrisul si nu aveai alta solutie de a te deplasa de la un mormant la altul decat sa calci pe ele.
Am mai facut un stop la un muzeu al aurului, unde am vazut pentru prima data o
demostratie a extragerii aurului prin macinarea rocilor si apoi separarea lor
cu ajutorul mercurului. Nici macar mercur nu mai vazusem decat in termometre,
in nici un caz in cana si apoi strecurat prin tifon ca si cum ai face cas…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu