Bolivia - Salar de Uyuni

Sunt multe lucruri de vazut si facut in Bolivia, dar cea mai populara excursie pe care oricine ajuns aici o face este cea de la Salar, in Uyuni.

Uyuni, la fel ca si Rurre in jungla, este un orasel cu 3 stradute si un pic, care traieste exclusiv de pe urma tururilor in salar.

Sunt atatea agentii care ofera acelasi tur, la acelasi pret, incat ajungi sa dai cu banul pentru a alege una. Nu de alta, dar au fost atatea cazuri in care soferii jeep-urilor s-au imbatat atat de rau in cele 2 nopti de cazare pe care le ai pe traseu, incat turistii insisi au fost nevoiti sa treaca la volan. Altfel, localitatea cred ca poate concura linistit la titlul de orasul cu cele mai multe Land Cruiser-uri pe cap de locuitor (este adevarat ca toate sunt folosite pentru tururi). Excursia dureaza 3 zile si partea frumoasa este ca iti poti alege destinatia finala care poate fi inapoi la Uyuni, Tupiza sau cea mai folosita, datorita faptului ca turul se termina la granita de sud a Boliviei, poti fi lasat fie in Salta-Argentina, fie in San Pedro de Atacama-Chile.

Noi am optat pentru cea de doua. A fost una din cele mai frumoase excursii pe care le-am facut.



Prima zi o petreci in Salar, o intindere plana de sare, cea mai plata suprafata de pe Terra, care in cazul nostru, fiind anotimpul ploios, era acoperita cu o pelicula de apa, ceea ce a facut ca cerul, el in sine suficient de spectaculos, sa se reflecte in apa, si sa nu-ti mai dai seama unde se termina campul de sare si unde incepe cerul. Si ca imaginea sa fie completa, intinderea de sare se crapa in timpul anotimpului secetos, dar nu oricum, ci in forma hexagonala, astfel, toata privelistea pare un fagure imens de sare. Din pacate, din cauza apei acumulate, jeepurile nu au avut permisiunea sa mearga pana la oaza din mijlocul Salarului, oaza populata de cactusi imensi, din genul cu 3 brate, pe care insa a trebuit sa ne multumim sa-i vedem doar in poze prin agentii.

Prima noapte am petrecut-o intr-un satuc minier de la marginea Salarului, la o familie recomandata de agentie. Si, cum nu era sa stam toata seara pe capul gazdelor, am iesit in recunoastere. S-a dovedit o idee excelenta, din moment ce toata populatia era stransa in piata satului in jurul fanfarei, cu berea curgand in valuri si sarbatorind ceva (nici ei nu erau siguri ce anume), din moment ce profitau de fiecare week end pentru a gasi un motiv de a iesi la dans pe muzica de fanfara si la bere. Toata lumea iti oferea un pahar de bere (plin), iar tu  trebuia sa le faci cinstea de a sarbatori cu ei.

Evident ca soferii nostri (de la agentia noastra au plecat 2 jeep uri, unul cu noi si 3 nemtoaice si altul cu 6 brazilieni) s-au integrat radid in peisaj, dar din fericire, nu s-au “parfumat” prea tare, si a doua zi am reusit sa plecam la o ora rezonabila, desi nu cea stabilita cu o seara inainte.

Toata ziua 2 am petrecut-o strabatand desertul sau stepa,  mai degraba o combinatie intre cele 2, aflat pe la 4000 m, inconjurat de munti acoperiti de zapada si presarat cu roci vulcanice cu forme din cele mai ciudate, sculptate in mii de ani de nisipul suflat cu putere de vanturile din zona.

Evident, ca si in Salar, nu exista nici un fel de drumuri, soferii mergand pe unde ii taia capul, ghidandu-se dupa muntii din jur si probabil, experienta.

Coborand spre sud, au inceput sa apara lagunele, fiecare de o culoare distincta data de mineralele si microorganismele din apa si populate de flamingo si acestia diferiti de la o laguna la alta, intensitatea rozului din penaj fiind data de microorganismele ce constituie principala sursa de hrana pentru pasari.

Lamele si guanaco, o alta specie de lama, cu blana ceva mai mare,  imparteau malul lagunelor cu flamingo.

A doua noapte am petrecut-o pe malul unei lagune, in the middle of nowhere, ca sa zic asa, departe de orice confort, fara curent, apa sau incalzire si unde am dormit in paturi din piatra, toate astea  la 4000m altitudine. A fost un pic frigut, dar pleduri din par de lama erau din belsug, asa ca am supravietuit.

Rasaritul ne-a prins la gheizere, unde evident se formase si un bazin cu apa termala numai bun de facut baie.

Turul l-am incheiat in forta cu Laguna Verde, asezata la baza unui munte, cea mai frumoasa dintre toate.

Am uitat sa spun ca la un moment dat, am atins si cea mai mare altitudine din toata calatoria, 5000m. Bine ca eram in masina si nu am avut vreun munte de urcat, ca nu stiu cat de mult ne-ar fi ajutat punga cu frunze de coca din dotare J