Shanghai - China

Primul impact pe care il ai cand ajungi in China prin Shanghai, este chiar dupa ce iesi din aeroport si vrei
sa ajungi in oras. Nu ai cum sa alegi un alt mijloc de transport decat Maglevul, un tren pe perna magnetica ce prinde 431KM/h (din pacate doar pentru aproximativ un minut), pentru ca distanta e foarte scurta si toata calatoria dureaza numai 8 minute.

Shanghai, cel mai mare oras al Chinei (in jur de 17 mil locuitori) si in mod sigur cel mai modern si futuristic(opiul este problema:), mai inscrie un punct si la capitolul cel mai “militarizat” oras, spun asta chiar daca este primul oras vizitat din China, dar am sentimentul ca nu o sa ma insel.

Nu exista gura de metrou, obiectiv turistic, pod sau gang, fara niste baieti in uniforme verzi, care nu cred ca sunt altceva decat militari in termen ce stau drepti, cu picioarele lipite si mainile pe langa corp.

Cele mai importante treceri de pietoni sunt dirijate, pe langa 2-3 politisti in dreptul fiecareia, de inca 4 soldati pe fiecare latura, care la culoare verde, se indreapta in pas de defilare spre centrul intersectiei, formand un patrat, astfel ca lumea sa nu poata traversa in diagonala. Mi s-a parut fascinant, mai ales ca asta a primul lucru pe care l-am vazut in Shanghai, dupa ce am iesit din metrou. Recunosc ca sederea mea a coincis cu Expo 2010, si e posibil ca prezenta exagerata a politiei si armatei sa aiba o legatura asta, mai ales ca la fiecare statie de metrou bagajele erau scanate, iar la intrarea in muzeu, dupa scanul de rigoare, am fost rugati sa bem din sticla de apa, sa se convinga ca nu era vreun explozibil.

Dar Shanghaiul e mult mai mult decat atat, combina partea moderna reprezentata in principal de The Bund, un fost mal noroios al raului Huangpu ce strabate orasul, ce a fost transformat intr-o faleza de pe care se poate admira panoplia de zgaraie nori de pe partea cealalta, cu vechiul si traditionalul, prezente in cea mai pura forma in gradinile si bazarul Yuyuan, unde pagodele, tarabele cu suveniruri si cele cu mancare sunt la tot pasul.

Printre locurile ce merita vazute si care chiar pot fi cuprinse in 2-3 zile sunt:

-          The Bund cu renumitele cladiri ce apar in orice carte postala, acum putand sa le admiri de pe o faleza renovata complet timp de vreo 3 ani si deschisa pentru public in martie 2010.

-          Gradinile si bazarul Yuyuan, unde mirosurile tarabelor cu tot felul de prajeli si fierturi iti taie de cele mai multe ori respiratia, si de unde iti poti lua suveniruri de la sutele de magazinele si tarabe, unde totul, evident, se negociaza cel putin la jumatate de prêt. La capatul lui se afla si Food market, unde gasesti de la gaini si rate vii, la pesti si crabi in bazine, si carne de porc expusa pe tarabe in strada.

-          Cartierul Xintiandi, o zona cu aer de Paris unde bogatii ies la cumparaturi sau stau la unul din restaurantele shic cu terase in stradutele inguste

-          Templul Buddha de Jad

-          Nanjing Road, cea mai importanta shopping street din China, care de-a lungul a 5km aliniaza mai toate brandurile importante, cateva malluri, si o multitudine de neoane colorate care-ti ia ochii.

Iar daca te saturi de atatea cladiri, lumini si sticla, poti evada la vreo 50-60 km de oras, la Zujiajiao, un orasel pe apa vechi de 1000 ani, un fel de Venetia a Chinei cu canale, barcute si terase. Daca te trezesti mai de dimineata, pana la 2-3 esti inapoi in oras.

Ca o concluzie personala, cred ca cea mai mare dezamagire pana acum o reprezinta mancarea. Ma consider fan mancare chinezeasca si cred ca primul lucru la care ma gandeam inainte de a ajunge aici era ce si cat o sa mananc, dar am descoperit ca adevarata mancare chinezeasca nu prea are nimic comun cu ce e prin europa. Aici sunt tot felul de mirodenii si legume care pe la noi nu exista si cu care nu suntem obisnuiti, iar pentru  mine au fost si imposibil de mancat. Printre cele mai rele ingredinte sunt intestinele si burta (care la ei intra la categoria - carne) si care miros ingrozitor si absolut necomestibile, oricum ar fi preparate, si mai este o anume  leguma, nu am descoperit inca cum se numeste, (am descoperit ulterior ca este vorbe de coriandru, dar foarte puternic, nu ce avem si noi pe-acasa) cu un gust oribil care din pacate se cam gaseste in foarte multe sosuri si chiar supe.

Sper ca gusturile si perceptia mea despre mancare chinezeasca sa se schimbe pe masura ce descopar  noi orase. (nu s-au schimbat)

Chinezii sunt foarte prietenosi si zambitori, de multe ori venind ei sa te intrebe daca pot ajuta cu ceva, in special cei care mai stiu o boaba de engleza, pentru ca altfel nu te poti descurca decat daca ai scris unde vrei sa ajungi in chineza, si ti se explica prin semne, dar pot fi si nesimtiti ca de exemplu atunci cand ceri ceva la o taraba, si vezi ca tu primesti doar un sfert din ce a primit chinezul din fata ta, pentru exact aceeasi bani, sau invers, iti cere dublu.  Mi s-a intamplat de mai multe ori lucrul asta, e adevarat ca era vorba de mancare, si doar in bazar, dar asta nu e o scuza.