Beijing - China

In tren din nou. De data asta spre Xi’an si din pacate fara cuseta personala ca in trenul de Beijing, dar nu e chiar atat de rau tinand cont ca impartim cabina cu 2 tanti destul de decente. Sper sa nu sforaie. Puteam sa o impartim cu 2 neni cu papornite si frumos mirositori, asa cum era plina gara. Norocul proverbial a facut asa incat sa avem paturile de la etaj. 15 ore o sa fim la inaltime….

Asa arata cuseta din trenul de Beijing:

Beijingul e imens, in primul rand ca intindere. Daca pe harta ti se pare ca ai de mers 5min distanta de un colt, in realitate sunt vreo 20min. Total diferit de Sahnghai atat prin arhitectura dar si cultura, mancare, preturi.

Dintre toate obiectivele istorice vazute aici, cel mai mult mi-au placut Temple of Heaven si Palatul de vara. Orasul Interzis e foarte vast si am avut senzatia la un moment dat ca vad acelasi lucru. Cladirile se cam repetau, si parca nu se mai terminau. Asa cum zicea o americanca trecand pe langa noi: oohh, it keeps on going…..

Mai frumos este parcul de vis a vis, Jingshan, de unde ai o viziunde superba asupra intregului Oras Interzis.

La Palatul de vara iti cam trebuie o jumatate de zi minim, dar dupa cum ii zice si numele trebuie vazut pe vreme frumoasa ca sa te bucuri de o plimbare pe lac printre nuferi sau de priveliste. Noi din pacate a trebuit mai mult sa ne imaginam cum ar fi. Au fost nori si o ceata deasa de in 3 minute nu mai vedeai barca abia plecata de pe mal. Noroc ca ploaia a inceput tocmai cand plecam.

In schimb la zid a fost soare si frumos. Am ales sa mergem cu un tur organizat de un hostel, singurul care te duce intr-o anumita parte a zidului, la vreo 5 km de nebunia din Badaling, unde am fost doar noi pe zid. Timp de 3 ore cat l-am strabatut pret de vreo 6 turnuri, nu am intalnit nici un alt turist decat cei din mini autocarul nostru.

Si in pret a intrat si o masa la un restaurant din apropiere. Nu era renovat decat pe bucata asa ca am avut o experienta cat se poate de autentica.

O alta experienta autentica o reprezinta strazile cu restaurante, in special Ghost Street, unde pe aproape 1km, pe ambele parti ale bulevardului erau numai restaurante. La unele se astepta eliberarea unei mese stand afara pe scaunele si mancand seminte oferite de restaurant. E prima tara in afara de Romania unde se mananca seminte. Noi am nimerit intr-un restaurant specializat pe peste preparat intr-o tava in sos de chili si alte mirodenii. Asa ti se aducea si la masa, pe aceeasi tava cu carbuni sub ea. Desi super spicy, excelent pestele. Am inceput sa invatam cat de cat mancarurile, sau macar genurile de mancare, multe dupa miros, si in ultimele zile am mancat chiar bine.

O alta strada pietonala renumita este Qianmen Dajie, la sud de Tian’anmen, dar mie mi-au placut mult mai mult stradutele adiacente, cu restaurante mici de cartier pline de localnici, sau cele cu souveniruri si tot felul de chinezarii.

Preturile in Beijing sunt aproximativ la jumatate fata de Shanghai. O calatorie cu metroul 2 yuani in loc de 4-5, atobuzul 1 in loc de 2, iar la mancare aproximativ la fel.

Am vazut mai multa saracie aici, oameni veniti probabil din toata China, de la tara, cu saci si sacose de rafie dupa ei prin metrou, obiectivele turistice erau pline de chinezi, rar vedeai cate un grup de europeni. Am vazut o gramada de copii cu  pantalonii despicati intre picioare si fundul gol, ca in caz de nevoie sa se piteasca repede jos la marginea drumului si sa-i dea drumul.

Aici comunismul e in floare si in venele chinezilor, veniti  cu mic cu mare de pe te miri unde, stateau in fata a 2 ecrane uriase in piata Tian’anmen si urmareau filmulete cu propaganda comunista, tot cam ce vedeam noi pe vremea lui Ceausescu doar ca intr-o forma mai colorata.  Si nu-i adunase nimeni acolo….. Si evident isi faceau poze cu tabloul lui Mao.

Exercitii fizice, prestate de cetateni in absolut orice parc, cateodata insotite si de muzica, dans, sau un fel de miuta cu un butterfly ca cel de badminton doar ca ceva mai greu, si se joaca cu piciorul.

O cismarie mobila, in mijlocul trotuarului:

Si pe maulul unui lac, am dat si de o nunta autentica:

O reprezentatie artistica in Summer Palace:

Si cum era sa plecam din Beijing fara sa gustam renumita rata. Nu mai pun ca am cautat jumate de zi renumitul restaurant, si, dupa ce am vorbit in Chineza de m-au durut mainele, am facut ca rata si ca toate visele, am reusit sa ajungem si cu rata in fata. Dar a meritat.....

Asa se traverseaza strada si se merge cu masina in Beijing, (si in Shanghai e la fel).

Diverse...