Lima - Peru

Pe drumul spre Lima, am avut parte de o priveliste deosebita datorita celor 2 locuri privilegiate din primul rand la etaj, ale unui autocar cama, adica scaunele sunt de fapt fotolii si se rabateaza la aproape  180gr, avand inclusiv sprijin la picioare. Panamericana de Nord, merge de-a lungul Pacificului, trece prin statiunea Mancora, traverseaza Cordiliera de los Andes, deci pe tot traseul munti fara nici un fel de vegetatie. De o parte si de alta a drumului, privelisti dezolante cu cladiri parasite si in mare parte distruse de vreme, ce au servit drept locuinte pentru muncitorii diverselor intreprinderi sau ferme ce pe parcurs s-au inchis. Pe la pranz eram in Lima.

Ne-am cazat in Miraflores, centrul vechi si 2 zile am mers pana la ocean si inapoi, plus jumatate de zi in orasul nou, unde se afla toate obiectivele turistice, catedrala San Francisco, al carei subsol a folosit drept cimitir al orasului, si e loc de veci pentru mai bine de 70.000 de suflete. E impresionant sa vezi munti de oase umane, aranjate pe categorii  -  membre, cranii, etc. 

Un alt muzeu interesant, Muzeul Inchizitiei cu camera ce reprezinta scene ale inchizitiei, incepand cu judecata facuta rapid de inchizitor, si terminand cu nesfarsitele moduri de tortura.

Si ceva exponate culinare la un festival de "comida" avand ca vedeta un porcusor de Guineea la protap (desi in viziunea mea e doar un sobolan)...

Si o mica colectie de mijloace de transport in comun cu iz vintage american:

Cuenca - Ecuador

Cuenca e clar cel mai frumos oras din Ecuador, cu un aer usor boem si plin de turisti. Un muzeu interesant este cel de palarii, unde se afla si atelierul si poti vedea concret cum se ajunge de la niste paie la o palarie.

Quilotoa - Ecuador

Din Quito am luat autocar prin una din cele mai spectaculoase (si periculoase) zone pe care le-am vazut, si anume spre Quilotoa Loop. O laguna creata in craterul unui vulcan la 4200m altitudine. Satul in care ne-am cazat Chuichilan, reprezinta rampa de lansare spre vulcan, si are 3 hosteluri, un internet, si o piata cu 3 tarabe.

In dimineata urmatoare la prima ora, eram in jeep-ul care ne ducea pana la marginea vulcanului. Acolo trebuia sa ne plimbam un pic pe crater si eventual sa luam un alt jeep inapoi. Ce am facut noi in schimb, incurajati si de o turista americanca care a fost cu noi, a fost total diferit de planul initial. Am mers o ora pe crater, dupa care ni s-a parut o idee buna sa coboram pana jos la apa. Pe la jumatatea caborarii ne-am dat seama ca ne-am inhamat la ceva mai mult decat ne asteptam, dar nu mai puteam da inpoi acum. Urcatul ne-a luat aproape o ora, si credeti-ma, nu-i usor la nivelul marii, dar la 4000m... Odata ajunsi din nou sus, am mancat si cu forte refacute, am hotarat ca avem timp sa ajungem pe jos pana in sat, dat fiind ca ceasul  arata ora pranzului, iar traseul ni se spusese ca dureaza 4-5 ore.

Niste...doamne amenajand cararea pe versantul craterului, adica mai exact dadeau cu sapa la "decat" 4000m altitudine in conditiile in care noi credeam ca nu mai reusim sa ajungem pe creasta.

Ca sa nu o mai lungesc, de aici a inceput aventura adevarata. De cealalta parte a craterului, pe versant era o ceata densa, si nu vedeai mai mult de 10-20 m in fata, in nici un caz nu vedeai punctele de reper pe care ni le aratasera gazdele in sat. Cam asa...

 La un moment dat ne-am dat seama ca ne-am pierdut si ca aveam mai putin de 3 ore pana se intuneca. Norocul a facut sa dam peste o casa care chiar era  locuita (erau mai multe pe drum, dar parasite), si am reusit sa “tocmim” un pusti de 7 ani sa ne duca pana la un sat intermediar de unde speram sa luam o masina. Dupa un drum care am crezut ca nu se mai termina, si dupa ce picioarele mele au fost la milimetri de a ceda la modul concret, am ajuns in satul cu pricina, numai ca aici, am aflat ca singura cale de ajunge la noi in sat, era tot pe jos traversand o vale. Si uite asa, putin dupa ora 6, dupa 9 ore de mers continuu, mai exact de urcat pe munte, am reusit sa ajungem acasa, incheind astfel cea mai solicitanta zi din punct de vedere fizic din viata mea. Dar bucuria de a innopta in pat si nu pe munte era mult mai mare…..

Otavalo - Ecuador

A 2 a zi am fost la Otavalo, cea mai mare piata si targ din Sud America. Mai exact un oras intreg, ale carui strazi au fost transformate in targ. Extrem de colorat si de authentic, fiind recunoscut in special pentru textilele de tot felul, paturi, fete de masa, masti, palarii.....

Mancarea de baza era porcul la protap…bine….unde lipsea protapul, porcul era pus direct pe tava.