miercuri, 10 noiembrie 2010

Hue, Hoi'An & Nah Trang - Vietnam

Hue, un oras destul de mare pe la mijlocul Vietnamului, considerat capitala culturala a tarii, ne-a intampinat cu ploaie. Nu ne-a impresionat prea mult orasul, in afara de Citadela, care e de fapt e un oras interzis, destinat doar familiei regale. Aici ne-am luat inima in dinti si am inchiriat un scuter pentru o zi, de pe care, surprinzator, am reusit sa nu cad, desi o aveam si pe Dana in spate. Astfel motorizati, ne-am plimbat pe la toate mormintele regale, imprastiate pe o raza de 50km, dar poate mai interesant decat mormintele in sine, a fost plimbarea prin sate si catune, unde e adevaratul Vietnam. Peste tot bivoli de apa, insotiti tot timpul de un fel de egrete, palcuri de rate prin culturile de orez, si vietnamezi pe marginea drumului, vanzand de la apa si bere pana la banane prajite si tot felul de fructe, sau ‘macelarie’ la sosea, constand dintr-o masa de pe care vindeau ceva carne de porc. Am uitat sa-i intreb daca au stampila de la sanepid.








Asa se trecea un pod, si asa l-am trecut si eu, evident verificand de cateva ori parapetii sa vad daca sunt bine fixati si tinand toata coloana in spatele meu:


 
Dar cel mai pitoresc oras de pana acum este Hoi An, declarat monument Unesco in 1999, cu un centru vechi cu casute mici si cochete, majoritatea galbene, cu restaurante la tot pasul, dar muuult mai numeroase decat restaurantele sunt magazinele de haine, unde iti poti face un costum sau o rochie de seara pe comanda, intr-o singura zi. Daca nu aveam un asa traseu inaintea mea, poate imi faceam si eu un costum:). Frumos orasel, pacat ca a plouat torrential cele 2 zile cat am stat.










Si probabil din locuri ca astea, ajungeau costumele si rochiile in sutele de magazine din oras:



 Am prins si o nunta....

Iar asta e cea mai buna cafea din lume. Cred ca m-as muta in Vietnam doar pentru cafeaua asta, cu toata ca nu sunt un mare bautor de cafea. Procedeaul e simplu, se pune cafeaua in vasul prevazut cu gaurele de deasupra paharului si apoi se toarna apa fiarta. II trebuie vreo 5 min sa se filtreze apa si ajunga de vreo 2 degete in pahar.


Din Hue, din nou autobuz pana la Nah Trang, cel mai important loc de scuba divind din Vietnam, un oras mare, destul de plictisitor, dar cu o plaja imensa, insa pustie.

Acest autobuz...

E adevarat ca ajungeam acolo dupa 7 zile de ploaie, dar orisicat. De fapt vremea, (anotimpul), a fost motivul pentru care nu am putut sa fac ce imi propusesem, si anume sa iau certificatul PADI. Vizibilitatea era de 3-4 m, si pestii erau in vacanta. Asa ca astept pana in Tailanda. O sa-mi aduc oricand aminte de restaurantul pe care l-am gasit intamplator, ratacind pe bicicleta in jurul pietei, la care am stat cu gratarul pe masa, un fel de self-grill, primii shrimps la gratar, si vita….mmmm…bun.






Mi se pare fantastic felul in care se uita in palma, dupa ce isi umpluse gusa cu banane de la turisti:


 La o Bia hoi (bere proaspata), acidulata pe loc din butelie.

Mai jos, procedeul:

marți, 2 noiembrie 2010

Hanoi - Halong Bay (Vietnam)

Aproape o saptamana de cand suntem in Vietnam. Din pacate ultimele 4 zile din cele 7 a plouat non stop, mai ceva decat cele mai rele zile din Danemarca. Oricat ai fi de calm, nepasator si intelegator, iar eu nu prea excelez la niciunul din capitolele mentionate, nu ai cum sa mai suporti ploaia, mai ales ca esti intr-o tara calda, cu palmieri si banan-ieri oriunde te uiti, si mai ales cand te gandesti ca esti intr-un oras pe tarm unde ar trebui sa fiu la plaja si facand scuba.
Dar speram ca o sa fie mai bine mai tarziu.
Pana una alta, am avut parte de vreme frumoasa in nord, in Hanoi, care este un oras de-a dreptul nebun, cu vreo 6 milioane de locuitori si cam tot atatea scutere. Raportul este cred de 10 la 1 in comparative cu masinile. E un haos oarecum ordanat, nu se respecta absolut nici o regula de circulatie, dar, paradoxal, scuterele intra in intersectii din toate directiile in acelasi timp si reusesc nu numai sa nu se loveasca dar sa si mentina o anume fluiditate. Te uimeste lejeritatea cu care conduc in nebunia aia, multi vorbind chiar la telefon. Nu credeam sa spun vreodata, dar traficul in Bucuresti e NIMIC, si mai mult decat civilizat, in comparative cu Vietnamul, si nu numai. In China e absolut la fel.







In Hanoi din pacate nu l-am putut vizita pe nea Ho Chi Min, fiind plecat la rusi pentru ‘intretinere’. In schimb, orasul vechi, cu stradutele pline de lume, de hoteluri si agentii de turism, de dughene cu de toate, de adevarate bucatarii ambulante si nu in ultimul rand, de turisti (spre deosebire de China), are farmecul sau si nu apuci sa te plictisesti in 2 zile.










Din Hanoi, sunt excursii de 2-3 zile in Halong Bay, la aproape 100km, un golf cu 3000 de stanci mai mari sau mai mici, unele cu forme ciudate, iar tu nu ai altceva, decat sa stai tolanit la soare in sezlong pe terasa vaporului, si sa admiri peisajul, ...si ai ce admira. Nu apuci sa te plictisesti ca de cateva ori pe zi ai parte de tot felul de activitati: ba plimbare cu caiacul de unul singur, ba vizitarea nu stiu carei pesteri de nu-ti puteai imagina ca fiind altceva decat pestera in care isi ascundeau piratii prazile, mai ales cand te uitai in jos deasupra golfului plin de vase, ba cu caiacul printre mangrove, si tot asa.
Cazarea si mesele sunt oferite pe vapor, la fel si berea, asa ca nu ai absolut nici o grija.












Un fel de visinata asa cam cum face mama acasa, doar ca ei au inteles un pic gresit reteta, si in loc de visine au pus reptile, serpi, pasari, si alte vietati. Nu am avut insa curaj sa incerc...


Frizerii in aer liber, si mai mult decat atat, in vazul trecatorilor:



Autocar in Vietnam:


 Si ca sa nu uitam cine conduce tarisoara....