Perito Moreno - Argentina

Dupa o aventuroasa trecere a frontierei in Argentina cu autocarul, cu descarcat de bagaje si trecerea lor prin scanner exact ca la aeroport, cu eternele completari de formulare care te intrebau daca transporti ceva fructe, legume, alcool etc, lucru pe care nu am reusit sa-l inteleg sub nici o forma, Chile si Argentina fiind totusi tari vecine si prietene, ca sa zic asa :)

Evident ca, desi drumul a fost relativ scurt 4-5 ore, am ajuns seara tarziu in El Calafate, locul in care ajungi cu un singur scop: sa mergi sa vezi minunea care se cheama Perito Moreno. 

Si niste miei la foc, la una din renumitele parilla libre, adica restaurant tip all you can eat, cu toate felurile de carne preparate pe gratar sau la foc. Fiind in Argentina nu cred ca mai e cazul sa amintesc de vita....

A doua zi dis de dimineata, inca plin de la paguba pe care o facusem restaurantului din seara precedenta, eram in autocarul care in mai putin de o ora te lasa la intrarea in parcul national Los Glaciares.

Ghetarul Perito Moreno este o adevarata minune a naturii, unul din putinii ghetari care inainteaza aproximativ 1 metru pe zi, facand ca blocuri mari de gheta sa se desprinda si sa cada in Lacul Argentino de la aproximativ 75m inaltime. Este destul de greu de descris in cuvinte sentimentul pe care il incerci cand ai in fata o astfel de intindere de gheata cu reflexii ce acopereau tot spectrul de albastru in functie de cum filtrau razele soarelui, si pe deasupra sa mai si auzi (pentru ca de auzit auzeai sigur) si sa vezi, daca aveai norocul sa te uiti in directia potrivita, cate un mare bloc desprinzandu-se si cazand cu un mare splash in lac.

Unul din marele avantaj al acestui ghetar si ceea ce il face unic, este extrema accesibilitate. Practic muntele alb-albastru incepe la doar cateva zeci de metri de tarm, care la randul lui este foarte bine amenajat, cu o intreaga retea de podete, pasarele si balcoane de unde poti admira minunea din toate unghiurile.

Daca ai noroc de o vreme buna cu ceva soare, desi vantul sufla destul de rece dinspre ghetar, poti petrece linistit toata ziua strabatand potecile, facand sute de poze, si incercand sa vanezi o ruptura.

Noi am luat si o excursia cu barca care ne-a dus periculos de aproape de ghetar, pe una din laturile departate de tarm, lucru posibil avand in vedere latimea ghetarului de aproape 5 km si tarmul fiind de fapt o peninsula ce se apropie de gheata doar cu varful.

Pot spune fara sa stau sa ma gandesc prea mult ca Perito Moreno a fost cel mai impresionant lucru vazut in America de Sud, desi experientele din pampasul si jungla boliviene vin destul de aproape...

Tot aici, in largul coastei de est, se afla mult diputatele Insule Malvine sau Falkland Island, care de pe la 1800 se afla sub administratia Marii Britanii iar cei aproximativ 3 milioane de locuitori ai insulei sunt considerati cetateni englezi.

Dupa cum se vede, Argentina este de alta parere....

Torre del Paine - Chile

Ca sa mai castigam ceva timp si sa mai scurtam distantele enorme, am hotarat sa luam avionul pana in Patagonia. Asa ca traseul Santiago - Puerto Natales (3200 km) l-am scurtat la un pic mai mult de 4 ore in loc de 30 si ceva de ore. Cu ocazia asta am luat cunostinta si cu sistemul de booking al LAN, liniile aeriene din Chile, si anume, dupa ce introduci toate datele de zbor, inainte de pagina de  plata, exista un camp obligatoriu in care trebuie sa treci cetatenia. Astfel, daca nu esti localnic, pretul se schimba in sensul ca se tripleaza, dar nu prea ai ce face, LAN detinand un fel de monopol aerian in Chile.

Atractia principala in Puerto Natales o reprezinta Parcul National Torres Del Paine, denumit astfel dupa "vedetele" parcului, trei turnuri (torres) de piatra la vreo 2800m. Peisajele sunt senzationale.

Cateva  lama isi gasisera culcus sau se incalzeau, n-am inteles exact, in niste gropi de pamant:

Si cum ii sade calatorului bine....cu rucsacul:

Valparaiso - Chile

La 100 km de Santiago, pe coasta, se afla Valparaiso, unul din cele mai importante porturi ale Chile si  destinatia preferata  de vacanta pentru locuitorii capitalei.

Santiago - Chile

Si iata-ne ajunsi si in capitala Santiago, dupa o calatorie de vreo 20 si ceva de ore, dar pe care nu le-am simtit prea rau datorita autocarului de generatie noua si drumurilor excelente, cele mai bune din America de Sud, so far. Ne-am cazat intr-un apartament modern din centru.

Chile e cu adevarat o tara civilizata, iar Santiago e varful de lance in privinta asta, cu un aer european, cu oameni frumosi, bine imbracati si mai inalti decat m-as fi asteptat. Transportul in comun este bine pus la punct, beneficiind chiar si de vreo 6 linii de metrou ce insumeaza peste 100 de statii. Contrastul fata de Peru, sa nu mai vorbim de Ecuador sau Bolivia, este enorm, din toate punctele de vedere. Deasemenea criminalitatea este cea mai scazuta din America de Sud.

Bogatiile naturale si rezultatele economiei prospere se regasesc peste tot, dar cu precadere in cartierul financiar.

Nu ai cum sa fii in Chile, patria vinului, si sa nu faci o vizita la una din nenumaratele podgorii din zona. Noi am ales Concha y Torro, cel mai mare producator de vinuri din America Latina, detinand peste 8000 ha de vie.

Inainte de a parasi capitala, am vizitat si una din casele (cea de la oras) a celebrului poet, castigator al premiului Nobel pentru literatura, Pablo Neruda. Casele au o puternica nota personala, poetul participand activ la designul si decorarea celor trei case. (celelalte doua fiind la ocean)